New York Times găzduieşte un articol amplu despre acordarea premiului Nobel pentru literatură scriitoarei germane născute în România, Herta Müller.
Deşi, de foarte multe ori, Nobelul ia prin surprindere cititorii şi lumea literară, de data aceasta, cel puţin pentru spaţiul anglo-saxon, surpriza a fost una de proporţii, scrie NYT. Scriitoarea germană e aproape necunoscută cititorilor de limbă engleză, mult mai familiarizaţi, de pildă, cu opera celui considerat favorit chiar de casele de pariuri, israelianul Amos Oz, ca să nu mai vorbim de eternii favoriţi americani: Joyce Carol Oates, Philip Roth, Thomas Pynchon, Don DeLillo.
O declaraţie de anul trecut a secretarului comitetului Nobel, Horace Engdahl, părea oricum să nu acorde mari şanse, acum sau în viitor, scriitorilor americani.
“Există o literatură puternică în toate marile culturi, însă e greu să nu recunoaştem faptul că Europa e încă centrul lumii literare, nu Statele Unite”, a spus Horace Engdahl.
“Statele Unite sunt prea izolate, prea insulare. Nu există pe piaţa americană suficiente traduceri, iar scriitorii americani nu participă cu adevărat la dialogul literaturilor.”
Faptul că, de foarte multe ori, premiul Nobel este o opţiune politică, în general de stânga, sau liberală, în terminologia americană, nu e un secret. De data aceasta însă, comitetul Nobel pare să facă un soi de declaraţie de geopolitică literară.
Surprinzător, New York Times nu contrazice acuzaţia de provincialism a secretarului Nobel. Face însă o scurtă analiză a meritelor, invocate sau nu, de comitet în justificarea premierii Hertei Müller. Fără să se îndoiască defel de meritele literare ale scriitoarei, NYT vorbeşte, chiar aluziv, despre faptul că e vorba de un scriitor femeie, a noua premiantă în istoria Nobelului literar, un scriitor oarecum marginal, din seria Jean-Marie Gustave Le Clézio (2008)şi Elfriede Jelinek (2004), născută într-o ţară comunistă, cunoscând experienţa dictaturii şi scriind despre ea, afirmată în cea mai puternică ţară a continentului. Ce poate fi mai european de atât? Europa fiind, pe lângă centrul lumii literare, dacă ar fi să ne luăm după secretarul Horace Engdahl, şi patria celor mai distructive ideologii ale secolului trecut: comunismul şi nazismul, ambele provocatoare de mari tragedii naţionale şi exiluri în masă.
*fotografia din titlu este preluată din articolul NYT şi reprezintă o scenă din Niţchidorful natal al Hertei Müller.
