Herta Müller a primit premiul Nobel pentru literatură. E al doilea Nobel pe care, după cel pentru medicină acordat savantului român George Emil Palade, România îl câştigă prin “delegaţie”.
Shortlist a găsit, în Suplimentul de cultură, un interviu din 2005, în care scriitoarea de limbă germană născută în România vorbea despre importanţa premiului Nobel. La acea dată, Herta Müller fusese deja propusă de Germania comitetului Nobel.
Este Nobelul pentru literatura cel mai important premiu pe care il poate primi un scriitor?
Asa se zice, dar pe mine nu ma preocupa acest aspect. E un premiu mare, care este, bineinteles, consistent si din punctul de vedere al banilor. Eu nu sint innebunita, nu ma imbata gindul ca premiul acela este cel mai… Desigur, cred ca, la fel ca fiecare om care lucreaza, si pentru un doctor, si pentru un inginer este mai placut sa simta ca munca lui este acceptata si recompensata. Ma bucur pentru fiecare premiu, deoarece mi se dovedeste astfel ca sint oameni care imi apreciaza munca. E mai placut decit sa nu fii luat in seama.
Dumneavoastra v-ati considera o est-europeana care a reusit?
Da, cred ca s-ar putea spune asta. Cred ca este o conditie generala ca un scriitor sa ramina el insusi si cred ca cea mai mare greseala este ca un scriitor sa incerce sa scrie o literatura care place si vrea sa se acomodeze in mod literar la mediul in care este. Eu cred ca o literatura buna nu cunoaste geografie. O carte poate sa fie foarte buna numai daca este autentic scrisa, indiferent de unde vine scriitorul.
Citeşte interviul integral aici.
Ilustraţia din titlu reproduce un fragment din volumul Este sau nu este Ion, apărut la editura Polirom. Volumul reuneşte poezii scrise de Herta Muller folosind cuvinte decupate din reviste : texte vaporoase, suprarealiste, jucăuşe.
